Bolile micotice sunt boli infecto- contagioase produse de ciuperci microscopice. In stupi pot exista mai multe specii de ciuperci, insa numai trei dintre acestea sunt patogene pentru puiet si albinele adulte: Ascosphaera apis (ce determina boala ascoferoza sau "puietul varos"), Aspergillus flavus si Aspergillus niger (ce determina boala numita aspergiloza sau "puietul pietrificat").
Micozele se caracterizeaza prin faptul ca dupa moarte puietul isi pastreaza forma, se mumifica, se deshidrateaza si se intareste.
Desi evolueaza mai putin grav decat celelalte maladii contagioase ale puietului si in rare cazuri antreneaza moartea coloniilor de albine, totusi importanta micozelor nu trebuie desconsiderata, intrucat acestea sunt capabile sa produca mari pagube stupinelor daca sunt scapate de sub control.
In cazul ascosferozei, larvele de albine pot fi infestate la orice varsta (cu precadere dupa capacire), cadavrele mumifiate aparand atat la puietul capacit cat si la cel necapacit. Cresterea ciupercii este stimulata de racirea pe termen scurt a puietului recent capacit. Puietul racit apare numai la o usoara scadere a temperaturii timp de cateva ore de la 35 C- cat e normal, la aproximativ 30 C. Aceasta situatie anormala este dublata de cele mai multe ori si de o crestere a umiditatii de la cca. 70% la 80-85%. Acest lucru se constata adesea primavara, cand colonia de albine se afla in perioada schimbarii generatiei de albine care a iernat. Boala poate apare si mai tarziu, pe fondul unor scaderi bruste de temperatura, cand larvele de trantori sunt cele mai afectate deoarece celulele care ii adapostesc se gasesc la periferia cuibului cu puiet, acolo unde umiditatea este mai mare si caldura mai putina. Coloniile mici prezinta riscul cel mai mare de a avea puiet racit deoarece acestea isi pierd capacitatea de a acoperi o mare parte din ramele cu puiet.
Ascosferoza poate sa apara si ca o boala secundara a varroozei, iar in unele cazuri (rare din fericire) poate evolua simultan cu loca americana sau europeana. Coloniile de albine intens parazitate sunt atat de stresate de paraziti, sau de utilizarea mai mult sau mai putin permanenta a medicamentelor incat rezistenta la boala dispare, sistemul imunitar in acest caz este deficitar iar ciupercile gasesc conditii prielnice de dezvoltare. Nu este exclus ca medicamentele administrate in combaterea altor boli, cum ar fi oxitetraciclina (teramicina) sau fumagilina (Fumidil B) sa favorizeze aparitia bolii fiindca acestea transforma flora intestinala a albinelor, dand posibilitatea sporilor aflati la acest nivel sa germineze.
Aspergiloza apare mult mai rar ca ascosferoza dar este mai grava, afectand si albinele adulte. Boala evolueaza rapid, nu inregistreaza vindecari spontane fara interventia apicultorului si se poate termina cu moartea coloniei. Puietul moare abia in stadiul capacit. Miceliul care inconjoara puietul bolnav de aspergiloza adera strans la peretii celulei, ceea ce impiedica extragerea acestuia de catre albine si curatirea celulei, fapt care se realizeaza in cazul ascosferozei. "Puietul pietrificat" se transmite si prin hranirea cu polen strain, infestat, de aceea recomandam folosirea polenului primavara din surse proprii. Aceasta boala este zoonoza (se transmite la om), de aceea masurile ce se impun din partea apicultorului sunt deosebite: la controlul unei colonii suspecte sau confirmata ca fiind bolnava de aspergiloza, apicultorul va purta masca de protectie la gura si la nas, pentru evitarea inhalarii sporilor ciupercii..
Factorii care favorizeaza aparitia micozelor sunt umiditatea mare din interiorul stupului, ventilatia deficitara, un procent mare de apa in hrana, un numar prea mare de rame in cuib, etc..

Ca masuri ce vizeaza prevenirea micozelor putem enumera :
• Restrangerea cuibului la numarul de rame bine ocupate de albine in sezonul rece si umplerea spatiului liber cu saltelute din paie ;
• Mentinerea in stare uscata a impachetajului ; se interzice utilizarea de folii din plastic in spatiul dintre rame si podisor si intre corpuri ;
• Reducerea umiditatii din stup prin marirea deschiderii urdinisului si inclinarea stupului spre fata pentru a usura scurgerea in exterior a picaturilor de apa acumulate in stup ;
• Asigurarea ventilatiei prin crearea unui mic spatiu la partea superioara a stupului - in podisor, pe unde sa se elimine vaporii de apa in exces (introducerea unei pene din lemn de 2-3 mm grosime sub podisor, distantarea scandurelelor de podisor, etc) ;
• Transvazarea coloniei de albine in fiecare primavara intr-un stup curat, dezinfectat si uscat
• Folosirea in primavara la largirea cuibului a unor faguri curati, nemucegaiti si bine crescuti cu celule de albine lucratoare. Largirea cuibului cu faguri de la rezerva sa se faca direct proportional cu dezvoltarea numerica de primavara a coloniei de albine ;
• Cresterea dirijata a trantorilor , cu limitarea cresterii lor ;
• Desfiintarea coloniilor besmetice ;
• Mentinerea coloniilor de albine in stare activa ;
• Se interzice toamna tarziu administrarea siropului de zahar. Acesta nu va fi prelucrat , implicit nu va fi capacit, creand conditii - datorita fermentatiei - aparitiei mucegaiurilor.

Masurile de combatere a micozelor, in cazul aparitiei lor in stupina sunt :
• Sa se asigure stupilor afectati un amplasament mai cald si mai uscat, acestia se vor ridica deasupra solului la cca. 40 cm ;
• Sa se reduca spatiul coloniilor afectate la numarul de rame foarte bine acoperite de albine ;
• Reducerea presiunii infectioase prin scoaterea fagurilor cu puiet puternic afectat si a celor mucegaiti si topirea lor ;
• O simpla administrare de zahar pudra in cantitate de 100 -120 g pe albine si pe faguri prin pudrare , cu repetare la 3-4 zile, timp de 2-3 saptamani este benefica din mai multe motive :
  
  - in primul rand activeaza instinctul de curatire al fagurilor de catre albine, marind gradul si viteza de eliminare din stup a larvelor moarte sau bolnave ;
  - zaharul fiind higroscopic absoarbe umiditatea in exces din stup;
  - nu in ultimul rand, da impresia unui mic cules, impulsionand ponta matcii ;
• Introduceti primavara sub rame, in partea opusa urdinisului, doua bucatele de var nestins de marimea a doua nuci ( impreuna insumand o greutate totala de cca. 50 -60 g). Varul fiind higroscopic va reduce umiditatea in exces din stup. Cand varul s-a transformat in pulbere inseamna ca s-a oxidat, aceasta se indeparteaza si se introduc alte doua bucatele de var nestins ;
• Schimbarea matcilor in coloniile puternic infestate si in care boala treneaza de mai mult timp, cu matci provenite din familii rezistente la micoze ;
• Crearea prin selectie de colonii de albine rezistente la puiet varos, plecand de la ideea ca prezenta micozelor in stup este considerata ca un semn de dezechilibru biologic, de neadaptare a coloniei la mediu. Inlocuirea matcii unei colonii de albine cu puiet varos cu o matca selectionata pentru rezistenta la aceasta boala, determina vindecarea clinica dupa o perioada de doua saptamani desi in interiorul coloniei exista inca multi spori.

Dupa Dr. Ograda (1986), 5 % din totalul coloniilor de albine al unei stupine sunt dotate genetic cu o capacitate deosebita de curatire a larvelor moarte. Identificarea acestor colonii se face prin testarea capacitatii de curatire, respectiv de rezistenta a unei colonii de albine la bolile puietului, care se poate identifica astfel :

Interpretare : Daca dupa 24 de ore albinele au descapacit si curatat toate celulele cu puiet mort se considera ca acea colonie de albine are o buna rezistenta fata de bolile puietului.
Utilizand acest test, Holm (1985) a reusit sa selectioneze in stupine din Danemarca matci rezistente la puiet varos. Coloniile conduse de matci selectionate s-au comportat bine, indepartand in doua zile 80 % din puietul mort prin congelare, in comparatie cu materialul biologic neselectionat care a indepartat in cinci zile mai putin de 70 %. Puterea coloniilor a fost imbunatatita, astfel incat cele selectionate aveau cate 11,7 faguri cu puiet si 13,6 faguri cu miere, in timp ce coloniile cu matci neselectionate aveau cate 8,4 faguri din fiecare.
In concluzie , pentru mentinerea echilibrului biologic reprezentat de colonia de albine puternica si dotata cu rezerve de hrana corespunzatoare calitativ si cantitativ, apicultorii trebuie sa dea dovada de pricepere in exploatarea rationala a albinelor si sa nu le expuna la excese in ceea ce priveste asigurarea conditiilor de crestere, de pastoral si de recoltare a mierii.

Bibliografie :
• Bura M., Patruica S., 2004, Reproducerea si ameliorarea albinelor, Editura Mirton Timisoara ;
• Mardare A., Chioveanu G., 1993, Buletin de informare stiintifica :Patologia albinelor, Laboratorul Central Sanitar- Veterinar de Diagnostic;
• Mardare A., Chioveanu G., 1992, Metode de diagnostic in bolile albinelor si viermilor de matase, Laboratorul Central Sanitar - Veterinar de Diagnostic ;
• Ograda I., 1986, Bolile si daunatorii albinelor, editia a 3- a, ACA, Bucuresti ;
• Popa Al., 1965, Bolile albinelor si viermilor de matase, Editura Agro- Silvica Bucuresti ;
• Revista Romania Apicola, mai 2003, Poncea- Andronescu B., Bolile micotice in actualitate ;
• Ritter W., 2000, Bolile albinelor, Editura M.A.S.T.